Pielea și mucoasele organismului nostru sunt foarte sensibile la orice fel de schimbări sau leziuni, oricât de mici ar fi. În anumite contexte clinice, leziunile și infecțiile HPV pot determina apariția unor papiloame. Papiloamele nu sunt periculoase atât timp cât sunt benigne și se diagnostichează și se tratează încă de la primele simptome. Îndepărtarea lor în siguranță, doar în cabinetul medicului specialist sau în spitale, este recomandată indiferent de tipul de papiloame descoperit la consult.
Papiloamele au nevoie de o abordare clinică și intervențională specifică, mai ales dacă există suspiciune de formă malignă. Simptomele tipice nu permit trecerea cu vederea a unor astfel de afecțiuni, iar medicul specialist va recomanda îndepărtarea lor în siguranță, prin multiple procedee și tehnici moderne, precum și revenirea la consult pentru alte intervenții și testări, dacă este nevoie.
Gestionarea eficientă din punct de vedere medical a papiloamelor, indiferent de locul unde apar, este ținta medicului dermatolog și a celorlalți medici implicați în tratare, dar asta nu este suficient. Pacientul trebuie să fie conștient de pericole și de complicații și să se prezinte mai întâi la consult și evaluare medicală.
Papiloamele: tipologie, cauze și simptome
Papiloamele sunt formațiuni benigne care pornesc dintr-o suprafață epitelială și se dezvoltă exofitic, spre exterior. De multe ori, aceste papiloame sunt legate de infecția cu HPV, însă există și unele care nu au legătură cu HPV (papilomul intraductal al sânului).
În funcție de localizarea lor, papiloamele pot fi:
· Cutanate – excrescențe moi, pediculate, fără legătură cu HPV, nu sunt contagioase. Se discută și despre veruci (negi), leziuni determinate de HPV, contagioase de data asta prin contact și microtraumatisme;
· Anogenitale (condiloame) – sunt cauzate de HPV tipurile 6 și 11;
· La nivel de mucoase ORL sau oculare – putem avea papilom oral cauzat de HPV 6 sau 11, papilomatoză laringiană (cu recurență în laringe, tipică pentru HPV 6 sau 11), papiloame conjunctivale sau la nivelul pleoapei, asociate HPV;
· În organe – papilomul intraductal al sânului (o formațiune benignă în ductele mamare), papilom urotelial (la vezică), papilom de plex coroid (o tumoră benignă intracraniană);
· Sinonazale – există papilom inversat sinonazal, cu obstrucție nazală unilaterală și recurență semnificativă.
Cât despre alte cauze ale apariției papiloamelor, acestea depind mult de tipul lor. Acrocordoanele sunt cauzate de frecarea cronică în pliuri și de factori metabolici sau hormonali, existând un risc mai mare de apariție la persoanele care suferă de diabet de tip 2, obezitate, sindrom metabolic sau la femeile gravide.
În unele cazuri clinice pot fi și condiloame, care arată similar și se confundă ușor, de aceea evaluarea medicală este obligatorie înainte de diagnosticare.
Verucile sau negii apar adesea din cauza HPV – virusul pătrunde prin mici leziuni ale pielii, iar răspunsul imun diferă, deci nu toată lumea va face negi. Copiii și tinerii vor avea mai des veruci și negi, la fel și persoanele cu imunosupresie. Scărpinarea și mușcarea unghiilor pot determina o apariție mai rapidă a acestora. La verucile plantare, riscul de dezvoltare este mai mare dacă se merge desculț în spații umede comune.
Condiloamele anogenitale vor avea complicații și un risc mai mare de apariție la pacienții cu imunosupresie, prezentând recurențe mai frecvente.
Simptomatologia papiloamelor este influențată tot de tipologie. Pentru acrocordoane nu avem simptome specifice; devin deranjante doar la frecare, când se irită, sângerează sau dau mâncărimi. Verucile sau negii cutanați se prezintă ca mici excrescențe grunjoase, cu puncte negre; doare, apare senzația de mâncărime, arsură locală și sângerări frecvente la traumatizare. Cele plantare dor la mers și sunt mai plate din cauza presiunii. Negii plați nu dau dureri, dar sunt deranjanți la nivel cosmetic și dificil de tratat.
Condiloamele anogenitale nu au simptome specifice la început, dar pot da mâncărimi și dureri în funcție de mărime și localizare. Le recunoști ușor pentru că sunt leziuni plate, papulare, pediculate pe mucoasa genitală.
Papiloamele orale sau laringiene au simptome subtile: de exemplu, în cazul celor laringiene apar răgușeală, tuse cronică, dispnee, cu recidive frecvente; la cele orale există senzație de corp străin, disconfort la înghițire și sângerări. Culoarea lor este albă, roz sau o culoare asemănătoare pielii.
Papilomul intraductal al sânului determină secreție mamelonară (sângeroasă sau lipicioasă) sau apariția unui nodul sub mamelon, însoțit de dureri, disconfort local, sensibilitate crescută, retracție mamelonară și ușoară inflamație în zona adiacentă.
Papilomul urotelial are ca manifestare tipică hematuria, pe lângă simptomele urinare iritative, iar papilomul de plex coroid are simptome precum: presiune intracraniană crescută secundar hidrocefaliei, de la cefalee la greață, vărsături sau letargie. Atenție la copiii mici: ei pot prezenta și craniomegalie sau iritabilitate crescută.
Diagnosticarea papiloamelor se va face doar în cabinetul medicului specialist (la dermatolog în general, cu intervenția oftalmologului, ORL-istului, ginecologului, urologului, proctologului, colonoscopistului, endocrinologului sau neurochirurgului, la nevoie) și cu trimiterea probelor la anatomopatologie pentru biopsii. Investigațiile imagistice pot ajuta mai ales la papiloamele din zona sânului, la cele orale, laringiene sau în caz de papilom de plex coroid.
Cum se îndepărtează papiloamele în siguranță? Tratamente și abordări intervenționale
Îndepărtarea papiloamelor în siguranță presupune o confirmare a diagnosticului. Etapele, în mare, ar fi: alegerea metodei potrivite de îndepărtare în funcție de dimensiune, locație, număr de papiloame, preferințe, costuri și efecte adverse; controlul sângerării și reducerea riscurilor de infecție; iar la final, trimiterea probelor la anatomopatologie.
Acrocordoanele nu au nevoie de tratament specific, dar se îndepărtează dacă se irită, sângerează, se agață sau nu arată bine. Se folosește tehnica tăierii la bază, excizia prin ras, alături de electrocauterizare, radiocauterizare, electrodisecție, crioterapie (cu azot lichid) și, mai rar, ligatură. Anestezia locală este necesară, o dermatoscopie ar fi bine să existe înainte, iar după îndepărtare se menține zona uscată 24-48 de ore și se revine la control dacă apar semne de infecție sau sângerare. În 1-2 săptămâni rana se vindecă.
A nu se îndepărta acasă, pentru că există risc de sângerare, infecție și cicatrici cu aspect neplăcut!
Negii pot fi îndepărtați eficient prin crioterapie (azot lichid); după procedură apare o veziculă sau crustă, iar vindecarea zonei tratate are loc în 4-7 zile, însă cu repetarea ședințelor la 2-4 săptămâni. Dermatologul intervine prin aplicare de cantaridină, electrochirurgie, chiuretaj, excizie sau cu laser pentru verucile refractare.
Dacă HPV este persistent în piele sau există autoinoculare persistentă, recidiva verucilor este o constantă.
Condiloamele anogenitale se îndepărtează rapid, dar tehnicile nu „vindecă” virusul, iar recurențele sunt frecvente în primele 3 luni. Crioterapia, îndepărtarea chirurgicală (cu foarfeca, ras, chiuretaj), laserul și electrochirurgia sunt de bază pentru acest tip de papiloame. Uneori se utilizează acid tricloracetic sau acid bicloracetic 80-90%.
Papiloamele ORL sau oculare presupun intervenții chirurgicale repetate, cu conservarea mucoasei: pentru laringe funcționează bine microlaringoscopia în suspensie cu îndepărtare laser, iar pentru ochi excizia sau crioterapia sunt de bază.
Papilomul intraductal al sânului are nevoie de excizie când există secreție sângeroasă, masă asociată sau îngrijorare oncologică. Dacă a avut loc o excizie ductală, recuperarea este posibilă în 1-2 săptămâni, cu duș permis după 2-3 zile, când intervenția a fost ușoară și fără complicații.
Papilomul urotelial se gestionează intervențional, în general prin TURBT (rezecție transuretrală). Însă sunt posibile și intervenții precum ureteroscopia endoscopică (dacă papilomul urotelial este pe tractul urinar superior), instilația intravezicală unică și chirurgia deschisă sau parțială.
Papilomul de plex coroid se poate trata eficient prin rezecție chirurgicală, de preferat maximă pentru rezultate mai bune. La o rezecție incompletă se revine în sala de operație.
În rețeaua de clinici MedLife, pacienții cu papiloame de orice tip pot fi diagnosticați și tratați de echipe de medici cu specializări multiple și experiență vastă. De la dermatologie la oftalmologie, ginecologie, urologie, ORL, chirurgie, proctologie sau neurochirurgie, toate specialitățile necesare sunt disponibile, iar programările la consult sunt rapide și simple, telefonic sau online, fără timpi de așteptare foarte mari.
Cu echipamente moderne, tehnici de intervenție de ultimă generație și protocoale stricte pentru rezultate cât mai bune la orice tip de procedură pentru îndepărtarea papiloamelor, MedLife asigură o recuperare mai simplă, indiferent cât de complexe sunt cazurile prezentate. Echipele multidisciplinare din clinici și hyperclinici vor lua de fiecare dată o decizie în funcție de rezultatele de la investigații și analize și vor oferi răspunsuri complete pacienţilor cu probleme legate de papiloame.
